vărsat în apă văzu-n cer te-aruncă
lumina întuneric feliază
în noapte monştrii dorm în luna trează
şi liniştea în ţărmuri e poruncă.

de vers ce-aleargă-n vămi mă vizitează
a veşniciei poezia-i spun că
ivită-n colţ sisific de speluncă
pe muntele beţiei pe o rază.

scriind nocturn peniţa sânge-şi varsă
un cristic vin ademenind hârtii
dar lira des spre adevăr e-o farsă.

venind, iubito, tu mai bine ştii
în râu de verb luciri de piatră arsă
sub valul din pandorelor cutii.